În mod atipic pentru un artist plastic – cu atât mai mult în România, unde artele frumoase au parte îndeobște de o ignorare respectuoasă – Dan Perjovschi este o personalitate cu largă recunoaștere. Biografia lui artistică și personală (căci, cum se va vedea, cele două sunt strâns legate) se leagă în primul rând de performance-uri live în care a acoperit cu desenele sale pereți, ziduri exterioare ori chiar vitrine, în galerii de artă, muzee sau diferite spații neconvenționale.
Dan Perjovschi este, într-un fel, un Banksy al nostru – cu diferența esențială că își asumă deschis intervențiile artistice în spațiul public, iar mesajele sale exprimă nu doar comentarii pe teme sociale și politice, ci și, adesea, un simț al umorului inteligent, pătrunzător și cu o umbră de fatalism. Schițele sale deliberat rudimentare au ceva inspirat din sinceritatea, directețea și simplitatea fundamentale ale omulețului lui Gopo, cu care împărtășește aceeași credință în forța artei de a exprima deopotrivă anxietăți și aspirații.
Tot de numele său se leagă una dintre cele mai îndelungate și mai frumoase colaborări artistice, cu revista „22”, publicația-fanion a Grupului pentru Dialog Social, al cărei ilustrator „oficial” este încă de la apariția acesteia, în 1990.
Primăvara aceasta, Dan Perjovschi a realizat un alt performance cu public, de data aceasta la Bine Boutique, primul magazin caritabil deschis de Crucea Roșie Română, prin Filiala Sector 6 București a organizației.
Am vorbit despre cum s-a născut această colaborare, despre artistul ca cetățean, despre generozitate și responsabilitatea față de ceilalți în două interviuri „în oglindă”, cu Dan Perjovschi și Ana Derumeaux, cea care se ocupă, din partea Crucii Roșii, de proiectul Bine Boutique.
Când ați fost abordat de Crucea Roșie pentru acest proiect?
Dan Perjovschi: Nu mai țin minte… Am primit un mesaj pe Facebook, cred, de la Ana Derumeaux, care se ocupă de Crucea Roșie [Filiala Sector 6, n. red.] și de proiectul Bine Boutique. Văzuse că m-am implicat la Pata-Rât [comunitate defavorizată, beneficiară a mai multor inițiative umanitare, din zona depozitului de deșeuri al municipiului Cluj-Napoca, n. red.] și în alte cauze caritabile și m-a întrebat dacă am putea avea o colaborare. Ne-am întâlnit la o discuție, am văzut spațiul și bam!, gata, i-am dat drumul!
Care au fost motivele pentru care ați acceptat invitația?
Dan Perjovschi: Păi, e Crucea Roșie. În timp ce noi doi conversăm acum, oamenii ăștia au o urgență undeva în țară, sau o familie nevoiașă pe care o ajută. Tot timpul. Eu am văzut acum niște ani un model de tabără de refugiați coordonată de Crucea Roșie și nu mai am nevoie de alte motive ca să ajut. Nu pot dona milioane de euro, dar pot „dona” desene, sau numele meu. Fără prea multe rugăminți. De ani de zile sunt angajat cumva în diverse cauze caritabile, educaționale, activiste, neguvernamentale, non-profit. Or, Crucea Roșie, chiar dacă nu pare, e o asociație care strânge bani din donații, ca orice asociație.
Cât a durat demersul?
Dan Perjovschi: De când m-am întâlnit cu Ana până la evenimentul public? Vreo trei săptămâni. Ea a vrut ca eu să desenez pereții (spațiul e înalt și era mult perete alb și gol). Eu am sugerat să facem și un performance în vitrină, ca să atragem presa. Am mai făcut acțiuni similare pentru a ajuta breasla artiștilor, la „Artă la fereastră”, acum niște ani, la Galeria Simeza din București, și vara trecută în cadrul Public Art Munich, când am desenat de câteva ori live cu public la MaximiliansForum. Luni (când e închis magazinul) am desenat interiorul și marți de la 14.00, timp de o oră, live cu public și presă…
Ce rol joacă (sau poate juca) arta plastică din punctul de vedere al punerii pe agenda publică a unor subiecte? Vă puteți referi și la desenele dvs. din spații publice?
Dan Perjovschi: Din punctul meu de vedere, arta vizuală (în formele ei de artă în spațiul public sau de artă politică) joacă un rol esențial.
În criza refugiaților de la Budapesta, de exemplu, un rol major l-au avut artiștii care s-au autoorganizat și au asistat miile de oameni blocați în Gara Centrală a orașului în timp ce autoritățile se făceau că nu știu nimic. Mișcarea de atunci a dus la proiecte artistice și reacții culturale importante. Poți lua orice protest public din lume și ai să vezi că felul în care oamenii își fac pancartele, cu texte și imagini, e influențat de artiști. Și invers.
Acum, nu sunt naiv să cred că un desen al meu pe un zid din Sibiu va schimba pe loc felul în care sibienii sau turiștii care trec prin Sibiu înțeleg Brexitul. Cred însă că „Brexit You Brex My Heart” atinge orice om care are cât de cât cunoștințe despre subiect. Artiștii nu sunt prim- miniștri și nici miniștrii Economiei; ei nu pot schimba condiția fizică în care unii cetățeni trăiesc, dar pot să comunice această condiție restului societății. Când câteva mii de oameni aleargă la maraton cu un desen al tău pe piept („cOMunitate” sau „Piețe libere”) sunt sigur că măcar câțiva alergători vor fi influențați de acel desen.
Parafrazându-l pe Hölderlin: la ce bun artiștii în vremuri de nevoie?
Dan Perjovschi: Eu mă consider un pod între lumea globală și aia locală și un traducător nu doar între imagini și limbi, ci între culturi, ideologii și geografii. Judecând după câtă lume îmi cere desene pentru diverse cauze și proiecte, e clar că acopăr o nevoie.
Proiectele dvs. anterioare au o componentă socială evidentă. Un proiect pentru o organizație de caritate înseamnă angajarea într-o direcție nouă?
Dan Perjovschi: Nu. E parte din definiția mea de artist-cetățean. Fac „ziarul” din Sibiu nu pentru bani sau glorie, ci ca pe o contribuție la comunitate. Unii plantează copaci sau fac curat în parcuri, eu desenez.
De ce credeți că românilor trebuie să li se reamintească să doneze?
Dan Perjovschi: Păi uită-te la donațiile de sânge. Când e tragedie, lumea se mobilizează și face coadă. După aia uită. Colectiv. Habar n-am de ce…
Voluntariatul și sprijinul comunitar a fost distrus în comunism din cauză că era ceva forțat, venit de sus în jos. Lipsurile de atunci ne fac acum să cumpărăm mai mult decât ne trebuie. Crucea Roșie dă un sfert din hainele primite la săraci, un sfert pentru victimele catastrofelor naturale (inundații, incendii), unul direct la reciclare textilă și sfertul cel mai bun din punctul de vedere al calității la Bine Boutique, ca să se vândă. Hainele trebuie spălate și dezinfectate. Numai după aia se pot vinde sau da. Or, operațiunile astea costă. Și chiria spațiului costă. Și, cum spuneam, deși toată lumea crede că Crucea Roșie e finanțată de stat, ea este o asociație că oricare alta. Are nevoie de bani.
De aia magazinul e o idee grozavă. Dacă shoppingul e o adicție, transform-o în ceva util. Cumpără haine de firmă de la Crucea Roșie și știi că banii tăi vor ajuta oameni în nevoie. Mai speli din păcate, haha.
Ați donat vreodată haine?
Dan Perjovschi: Da. Haine. Alimente. Bani. Timp. Desene.
Veți coopta și alți artiști în acest proiect?
Dan Perjovschi: Ideea este să avem un artist pe lună sau măcar șase pe an care să deseneze vitrina magazinului… Am vorbit în principiu cu două platforme excepționale de ilustratori, Visual playground și Receptor. O să fie foarte tare.
Ana Derumeaux, Crucea Roșie Română: O clientă chiar spunea în glumă: „Ei, dacă n-am drum pe la MoMA, noroc că pot veni aici să mă bucur de arta lui Perjovschi”.
Care este scopul Bine Boutique și al proiectelor pe care le găzduiește? Este doar un magazin de haine donate?
Ana Derumeaux: Bine Boutique este primul magazin caritabil al Crucii Roșii în România, care își propune să inspire oamenii să facă fapte bune și să adopte un nou stil de viață. Să reutilizeze și să recicleze hainele, în beneficiul celor aflați în nevoie și pentru un mediu mai puțin poluat cu deșeuri textile. La Bine Boutique se vând haine cu poveste, donate de oameni generoși, ceea ce este un sens aparte al zicalei „haina îl face pe om” – adică îl face mai responsabil atât din punct de vedere social, cât și față de mediu.
De ce v-ați asociat în acest proiect cu un artist plastic?
Ana Derumeaux: Dorim să propagăm cât mai larg în comunitate mesajul nostru despre sustenabilitate în ceea ce privește hainele pe care le purtăm. Sloganul nostru este „Poartă haine care se poartă bine cu mediul”, iar invitația adresată lui Dan Perjovschi nu a fost făcută la întâmplare…
A existat un motiv anume pentru care l-ați ales și invitat pe Dan Perjovschi să deseneze în incinta magazinului? Vizați un anumit profil de donator?
Ana Derumeaux: Știam că se implicase în sprijinul colegelor noastre de fapte bune de la Asociația Dăruiește Viață (#NoiFacemUnSpital) sau al comunității vulnerabile de la Pata-Rât. Am fost foarte fericiți când Dan Perjovschi, un artist de talie internațională, a acceptat să ilustreze pereții și vitrina Bine Boutique cu grafică purtătoare a mesajului nostru.
Cei cărora ne adresăm sunt oameni conștienți de efectele consumerismului în industria modei și, în același timp, sensibili față de nevoile semenilor aflați în situații de criză sau care trăiesc în condiții materiale precare. Subliniez, încă o dată, faptul că hainele donate pentru a fi vândute la Bine Boutique asigură finanțarea proiectelor sociale ale Crucii Roșii.
Ce loc ocupă în strategia de comunicare a Crucii Roșii astfel de proiecte? Ce loc ocupă, în general, inițiativele artistice în această strategie?
Ana Derumeaux: Încercăm să aducem comunitatea împreună, pentru a fi solidară cu o cauză socială, și credem că prin implicarea artiștilor vom reușim să facem asta într-un mod frumos.
Ce se va întâmpla cu desenele lui Dan Perjovschi – vor fi documentate fotografic și apoi șterse, vor avea un loc permanent în sediu?
Ana Derumeaux: Desenele de pe pereții interiori vor rămâne o emblemă pentru Bine Boutique, însă vitrina va deveni un spațiu deschis pentru ilustrații, performances sau alte propuneri ale artiștilor care sunt invitați să ne susțină cauza.
Ce reacții au avut clienții magazinului când au intrat și au văzut desenele semnate de Perjovschi?
Ana Derumeaux: Toată lumea care trece pragul Bine Boutique este încântată. O clientă chiar spunea în glumă: „Ei, dacă n-am drum pe la MoMA, noroc că pot veni aici să mă bucur de arta lui Perjovschi.”
Aveți discuții și cu alți artiști pentru proiecte similare – de exemplu expoziții ad-hoc la Bine Boutique? Puteți da câteva nume?
Ana Derumeaux: Da, a fost ideea lui Dan Perjovschi să creăm un program de evenimente artistice și suntem deja în contact cu ilustratorii de la Visual Playground. Nu este vorba însă numai despre artiști vizuali. De curând am primit și susținerea lui Adrian Desport, solistul trupei Vița de Vie, care a acceptat cu generozitate să contribuie la promovarea conceptului Bine Boutique.
———–
Dan Perjovschi a fost primul artist român invitat să expună la Museum of Modern Art din New York (MoMA), cel mai important muzeu de artă contemporană din lume. A avut, de asemenea, expoziții la Art Institute of Chicago, Hamburger Kunsthalle, Museum of Contemporary Art (Tokyo), Museum of Contemporary Art Kiasma (Helsinki), precum și la Bienala de la Veneția (edițiile 48 și 52) și Manifesta 2 (Luxemburg). Este laureat al unor distincții precum Princess Margriet Award of the European Cultural Foundation și George Maciunas Prize. Lucrările sale se află în colecțiile Ludwig Museum (Budapesta), MoMA, la Centrul Pompidou (Paris), Moderna Museet (Stockholm) și Tate Modern (Londra).
———-
Ana Derumeaux este antreprenor social și manager al proiectului Bine Boutique, inițiativă a Crucii Roșii Române.
—
Articol preluat de pe capitalcultural.ro.