Ultima etapă din lanțul valoric al industriei textile este cea în care hainele nu mai sunt purtate și se transformă în deșeuri. Principalii actori din industria de profil au început să-și manifeste interesul și în această etapă, în vederea recuperării unor cantități semnificative de deșeuri și a reutilizării sau reciclării acestora.
Tipuri de deșeuri textile
De-a lungul lanțului valoric din industria textilă sunt generate deșeuri, în principal în etapa de croire a hainelor și în cea de sfârșit de viață. Deșeurile din etapa de producție a hainelor, inclusiv resturi de material, haine cu defecte sau cele nevândute se numesc deșeuri post-industriale sau pre-consum și sunt deseori reciclate, având un conținut de fibre cunoscut și necesitând mai puțină logistică de colectare și sortare. În Statele Unite, de exemplu, există o legislație care impune producătorilor de textile care depășesc o pondere de 10% resturi din totalul de țesături folosite să dezvolte programe de reciclare sau recuperare a acestora.
A doua categorie de deșeuri sunt cele post-consum, ce rezultă în ultima etapă a lanțului valoric și este reprezentată de acele textile, haine sau alte articole ce nu mai sunt purtate sau utilizate. Deși la nivel global există reglementări referitoare la colectarea deșeurilor, nu există o abordare comună cu privire la responsabilitatea producătorilor pentru această ultimă etapă. În Uniunea Europeană, Franța a impus o legislație specifică pentru responsabilitatea extinsă a producătorilor, cu rezultate foarte bune, iar marile companii globale implementează programe voluntare de recuperare a hainelor folosite de la clienți.
Ce se întâmplă cu deșeurile textile?
Fie că urmează a fi reciclate sau eliminate, textile care nu mai sunt utilizate trebuie colectate de la consumatori. Principalele canale de colectare a textilelor de la populație sunt colectare directă de către ONG-uri, colectarea în containere stradale și colectarea în magazine de îmbrăcăminte prin programe de tip „take back”. Exisă diferite avantaje și dezavantaje ale acestor canale, însă principala diferențiere constă în faptul că metodele de colectare stradale pot afecta calitatea hainelor și, ulterior, limita posibilitățile de reutilizare și reciclare.
Odată colectate aceste deșeuri, ele necesită a fi sortate pe categorii, în funcție de gradul de degradare și de posibilitățile de reciclare disponibile pentru respectivele materiale textile. Etapa de sortare este esențială în procesul de reutilizare și reciclare a textilelor, însă necesită multă forță de muncă, fiind o activitate în principal manuală. În funcție de dimensiunea și scopul organizației colectoare, articolele pot fi sortate în până la 300 de categorii diferite, după mărime, culoare, tip de îmbrăcăminte etc. Principala separare se face, însă, între hainele care mai pot fi purtate și cele care nu mai sunt potrivite pentru utilizare ca atare și care vor fi reciclate sau eliminate ca și deșeuri.
Eliminarea deșeurilor textile
La nivel global, doar aproximativ 20% din textile sunt colectate separat de restul deșeurilor. Din păcate, marea majoritate a oamenilor aleg să arunce textilele în coșul de gunoi, alături de celelalte deșeuri, făcând astfel imposibilă salvarea și reciclarea acestora.
Principalele modalități de eliminare sunt prin depozitare sau prin incinerare. În afară de durata îndelungată de timp necesară pentru degradarea majorității textilelor, atunci când sunt eliminate prin depozitare, acestea emit gaze cu efect de seră și poluează solul și apa prin contaminare cu chimicale și coloranți.
Incinerarea în scopul recuperării de energie este o metodă de a elimina deșeurile municipale, inclusiv cele textile, în instalații industriale de ardere. Conform legislației europene, incinerarea nu reprezintă o formă de reciclare, ci doar o formă de recuperare a energiei sau de eliminare controlată a deșeurilor. Deși este preferabilă metodei de eliminare a deșeurilor prin depozitare, conform studiilor, cantitatea de energie utilizată pentru producția fibrelor este net superioară celei recuperate. În plus, procesele de ardere în instalații cu performanțe slabe pot duce la eliminarea în atmosferă a unor substanțe chimice periculoase. Astfel, după ce în procesul de producție au fost eliminate în atmosferă gaze cu efect de seră, acest lucru are loc încă o dată, de data aceasta prin ardere.
Tocmai din aceste motive, incinerarea și eliminarea prin depozitare ar trebui să fie ultimele metode utilizate pentru managementul deșeurilor textile, după reutilizare și reciclare. În acest sens, există chiar inițiative de interzicere a incinerării și depozitării pentru stocurile de textile neutilizate.